Regele a murit. În 1977.A mai murit un rege, Michael Jackson, că muzica, la fel ca ţigăneala, nu are o limită de un singur rege. Pot fi jde regi, împăraţi, padişahi şi mareşali. Deci am stabilit, deşi nu se compară cu Elvis din nici o direcţie, în sfârşit Jacko l-a egalat la ceva.

Sunt amândoi la fel de morţi.

Şi cum basculam eu ştirea spre neuroni, scobindu-mă-n nas şi plescăind a lehamite, complet şocat m-am uitat pe primul comentariu anonim de pe ştire, de pe sursa originală (TMZ.com). Am să fac câteva paranteze până ajung la subiect. Aş putea spune că sursa originală a ştirii este piticigratis.com, adică na, papagalii de la realitatea.net au avut coaiele masive să dea ştirea cu sursă tot realitatea.net. Adică, aparent ei au căcat ştirea. A fost Tatulici acolo, a mirosit presupusul hoit şi l-a declarat mort în premieră pentru REALITATEA! Coaie, băieţi, nu glumă. Coaie masive să copiezi o ştire de pe net(care la momentul publicării era doar un zvon, neconfirmat de CNN sau BBC) şi să o dai ca certitudine jurnalistică din sursă proprie.  Vă daţi seama că dacă nu se confirma, acuma îşi bătea tot internetul pula sculată de voi. Acuma trebuie să vă mulţumiţi doar cu pula mea flacidă care vă bălăngăne pe etică…

Buun. Acum să împărţim următoarea pulă. Prima s-a dus la Realitatea, a doua zboară direct la ARTIŞTII LUMII! Ca de obicei vulturii histrioni cu pretenţii de “vedete” au mirosit că e vremea să pară umani, s-au spălat pe dinţi, s-au dat cu ceapă pe la ochi şi au ieşit să stoarcă lacrima în public. Absolut toată lumea acum e prietenă cu Michael Jackson. De la consacraţi ca curva de Madonna şi lătrăul de Justin Timberlake, până la fosile ca Liz Taylor, actori de rang D ca Corey Feldman, clovni ambulanţi ca Flava Flav şi ăla de l-a jucat pe Hulk prin serialu’ din anii 70. Toţi au scos capul din pământ să o facă pe plângăcioşii, pe prietenii, pe loviţii în plex de moartea lui.

Toată lumea te iubeşte Michael Jackson!
Toată lumea te iubeşte când eşti mort.

Everybody loves you when you’re dead
And everyone is suddenly your dearest friend
Nobody talks no dirt about you
But life it just goes on above your head
When you’re dead
(Cop shoot cop – everybody loves you, melodia mai jos. Dedicăţie de la mine, pentru MJ. fărănumărfărănumăr fără nu măr)

cop shoot cop – everybody loves you

Abia aştept ziua de azi. Abia aştept să văd cum toţi papagalii de la noi o să o facă şi ei pe fanii loviţi ca să le apară mecla în ziar. Pe cât bateţi la pariu că toată lumea, de la Loredana şi Botezatu, până la Fizz şi Copilul de Aur o să îşi dea seama  în două replici cu poză mare cu ei, în toate tabloidele, cum că Michael a fost artistul lor preferat şi că suferă enorm! Cum o să le prindă blitzul lacrimile, cum o să ne mişte pe noi umanitatea lor!

Dar nu toată lumea e mişcată ajung şi la ce vroiam eu să subliniez de la început. Primul comentariu anonim de pe primul site care a anunţat moartea, era foarte scurt şi la obiect:

“BURN IN HELL PEDOPHILE!!”

Gura publicului, gura de canal a publicului a grăit. Nu, acuma’ sunt două categorii de oameni: ăia care cred că a fost pedofil şi ăia care nu cred că a fost pedofil. Io-s undeva mai în lateral. Poziţia mea e cam “mă doare-n porţiunea aia de piele dintre coaie şi anus care este cunoscută popular sub numele de fleac dacă a fost pedofil sau nu”

Şi totuşi, ce aveţi măi cu pedofilii? Ce, copiii nu au nevoie de dragoste? De iubire? NU E ŞI EI PERSOANE? De ce poţi face amor cu un pitic şi nu cu un copil? Până la urmă ce sunt copiii? Nişte pitici mai puţin păroşi! Cu un miros dulceag acrişor, de lapte bătut, de kefir şi strâmţi ca nara unui iepure. Şi sincer acum, dacă aţi avea de ales cine să vă atingă copilul la ruşine, provocându-i cicatrici emoţionale pe viaţă, pe cine aţi alege? Vecinul de la 4, la el în garaj pentru o ciocolată Africana, sau MJ în parcul lui personal de distracţii?

Şi pentru respiracii pe gură care se tot adună pe aici şi nu pot face distincţia între glumă şi serios, da, ultimul paragraf era o glumă sinistră.

Adio, Michael Jackson. Nu ştiu dacă te duci în rai sau în iad şi nici nu îmi pasă. Important e să faci moonwalking până acolo. Io promit că data viitoare când futez, o să dau din cur pe “blame it on the boogie” în cinstea ta. Atunci erai mic, negru şi simpatic. Atât de simpatic că dacă ai fi avut maşina timpului, te-ai fi întors să te fuţi singur. Adio.

Te-ai născut negru, ai murit alb dar vei rămâne tot timpul în playlistul meu de sex cu o melodie-două.